În aceste zile extrem de tensionate la nivel internațional, în care Statele Unite ale Americii au atacat Iranul pentru că bănuiesc statul persan de intenția de a construi arme nucleare, este important să ne dăm seama că acest tip de necaz poate cădea pe capul oricui, inclusiv al nostru.

Un document declasificat al serviciului american de informații dezvăluie activități militare sovieto-române intense în Țara Făgărașului, legate de posibila producție a bombei atomice. Cu aproape 73 de ani în urmă, serviciile americane de informații urmăreau cu atenție un șantier misterios din apropierea comunei Mândra, județul Brașov. Un raport „confidențial” al CIA din 25 noiembrie 1953 vorbește despre o posibilă „instalație atomică” în zonă, unde lucrau împreună sute de soldați români și sovietici.

Potrivit documentului, în noiembrie 1951 un martor ocular (un militar român) a observat de pe un deal din apropiere o activitate intensă la est de satul Mândra. Pe un teren relativ plan, dar înconjurat de dealuri, se săpa un șanț gigantic: lung de 2 kilometri, lat de 20 de metri și adânc de 1–2 metri, orientat nord-sud. La lucrări participau între 300 și 400 de soldați români și 500–600 de soldați sovietici, care lucrau separat. Zona era plină de utilaje grele de construcții – buldozere, grederuri și excavatoare – iar un convoi continuu de camioane militare aducea materiale. Pământul scos era nivelat pe o lățime de 20 de metri de o parte și de alta a șanțului.

Securitate strictă. Întreaga zonă era înconjurată de un cordon puternic de securitate pe o rază de 3–4 kilometri. Santinelele purtau uniforme kaki, dar se remarcau prin petlițele albastre de la guler, specifice Trupelor de Securitate.

Legătura cu bomba atomică

Cel mai surprinzător aspect al raportului este legătura făcută de sursă cu programul nuclear. Martorul a declarat că, potrivit zvonurilor din zonă, lucrările erau legate de „producția bombei atomice” și de extracția de uraniu din Munții Făgărașului, aflați la doar circa 10 kilometri sud de șantier. Se menționează că și acolo se efectuau excavații de mare amploare, tot sub conducere militară.Documentul CIA poartă mențiunea clară: „THIS IS UNEVALUATED INFORMATION” – adică informație neverificată independent de agenție la momentul respectiv.

Context istoric

Raportul apare în plin Război Rece, într-o perioadă în care Uniunea Sovietică testa intens arme nucleare, iar România era sub ocupație sovietică de facto. Prezența unui număr mare de soldați sovietici pe teritoriul românesc era încă obișnuită (aceștia au părăsit oficial țara abia în 1958). Deși România nu a dezvoltat niciodată arme nucleare, autoritățile comuniste au desfășurat în anii ’50 ample prospecțiuni geologice pentru uraniu în mai multe masive muntoase, inclusiv în Făgăraș.

Aceste suspiciuni americane din 1953 se înscriu într-un tablou mai amplu al ambițiilor nucleare ale României comuniste. Două documente CIA din 1955 completează imaginea:

La 19 august 1955, un raport menționează că profesorul Horia Hulubei, directorul Institutului de Fizică din București, primise sarcina de a înființa un laborator de cercetări nucleare. Se negociase cu Moscova furnizarea de reactori experimentali, acceleratoare de particule și instruirea specialiștilor români în institute sovietice. Documentul precizează explicit planul de a construi două reactori atomici în România: unul lângă București și unul în Transilvania, lângă Orașul Stalin (Brașov).

La 1 septembrie 1955, un alt raport CIA informa că „un important zăcământ de uraniu a fost descoperit la Poiana Mărului, în regiunea Stalin, lângă Orașul Stalin (Brașov)”, cu planuri de exploatare la scară largă.

A existat totuși un plan nuclear pentru Mândra

Deși documentele CIA din 1953–1955 se refereau la suspiciuni de instalații atomice și extracție de uraniu, ideea unei centrale nucleare reale în zona Mândra–Făgăraș a reapărut cu forță în anii ’80, în perioada Ceaușescu. Conform mărturiilor inginerilor implicați și articolelor de presă locală, regimul comunist a avut planuri concrete pentru construirea unei a doua centrale nucleare în România (după Cernavodă), în zona Țării Făgărașului. Amplasamentul principal discutat era lângă satul Corbi (comuna Mândra / zona Făgăraș–Hoghiz), pe râul Olt. Elemente cheie ale proiectului erau barajul de la Mândra — un baraj hidroenergetic de mari dimensiuni pe râul Olt, cu un lac de acumulare imens (până la Hoghiz), care urma să asigure apa de răcire necesară reactoarelor și centrala Nuclear-Electrică — Prevăzută cu două reactoare (posibil mai multe ulterior), amplasată în apropiere de Corbi, Conducte uriașe (supraterane) proiectate să transporte apa de la baraj la centrală pentru sistemele de răcire de urgență. Proiectul era parte dintr-un plan mai amplu de amenajare complexă a râului Olt pe sectorul Făgăraș–Hoghiz.

Lucrările pregătitoare au început parțial în a doua jumătate a anilor ’80. Au fost efectuate studii geotehnice extinse, excavații și modificări majore de teren în zona satului Corbi (comuna Mândra) și pe cursul râului Olt.

Potrivit inginerului Stanciu, care a fost repartizat în august 1986 la realizarea barajului și a viitoarei centrale nucleare, „dacă epoca politică se menținea, cele mai mari investiții din țara noastră se desfăşurau pe meleagurile noastre” (cf. Bună Ziua Făgăraș). Proiectul a fost abandonat definitiv după Revoluția din 1989, din cauza costurilor enorme, a crizei economice severe și a schimbării radicale a regimului politic. Valentin Ceaușescu, care lucra la Institutul de Fizică Atomică, a vizitat chiar zona Corbi în 1989 pentru a căuta soluții tehnice, dar totul s-a oprit brusc.

Mulți localnici și angajați ai șantierului își amintesc de lucrările misterioase și de investițiile masive care au stârnit tot felul de zvonuri. Șantierul a fost supranumit local „OZN” (Obiect Zburător Neidentificat) din cauza amplorii neobișnuite a lucrărilor și a secretului care le înconjura. În 2013 încă se mai discuta de amplasarea unei centrale nucleare acolo (tot cf. Bună Ziua Făgăraș)

Astăzi, Hidroelectrica a reluat parțial discuțiile și studiile privind amenajarea hidroenergetică a zonei Mândra–Hoghiz (barajul și lacul de acumulare), dar fără componenta nucleară. Recent s-a discutat mai mult de procesele cu Hidroconstrucția și de reluarea studiilor de fezabilitate. Cine știe ce ar fi putut fi?

Surse primare (documente declassificate CIA):

• CIA-RDP82-00446R000200330004-9 (25 Nov 1953)
• CIA-RDP80-00810A007800100003-5 (19 Aug 1955)
• CIA-RDP80-00810A007900210004-1 (1 Sept 1955)