Reconstrucția noului stadion de fotbal al orașului, pe locația mult prea bătrânului „Tineretului – Silviu Ploeșteanu” este subiectul zilei la Brașov. Nu doar pentru microbiști și iubitorii de sport, ci pentru oamenii locului, în general. E drept, municipiul de sub Tâmpa a mai avut și alte arene importante, de mari dimensiuni (Stadionul Tractorul sau mai târziu Stadionul Municipal din Bartolomeu, unde s-a ridicat Sala Polivalentă). Însă mereu sufletul brașovenilor a fost mai aproape de stadionul pentru care, în sfârșit, s-a găsit soluția financiară pentru reconstrucție.

Pentru că asemenea teatrului, cinematografului sau muzeului, și stadionul își are locul și rolul său în viața comunității. Și asta nu de azi, de ieri, ci din cele mai îndepărtate timpuri, de la vechii greci și romani. Dacă ei erau cu „pâinea și circul”, lumea a evoluat și a ajuns la momentul când, dincolo de locul de petrecere a timpului liber, arena sportivă e puntea de socializare între oameni, e un important obiectiv economic al urbei și, totodată, cartea de vizită care reprezintă orașul și oglinda imaginii și valorii sportului local.

Povestea noastră nu e din prezent, ci vine din trecut. Mai precis din momentul când stadionul Brașovului a apărut pe harta sportului românesc. Se întâmpla în perioada interbelică, la sfârșitul lui iulie (28-29) 1934.

Inaugurarea făcută cu mare fast nu a coincis, cum s-ar crede, cu vreun „match de football”, așa cum scriau cronicarii vremii. Ci cu disputarea Campionatelor Naționale de atletism ale României, ediția a 14-a! Și nu erau primele care avuseseră loc în urbea noastră!

Pentru că pe atunci stadioanele erau generoase oamenilor și sportului, aveau un caracter polisportiv, vă veți lămuri pe parcurs, nu unul singular, exclusivist ca în zilele noastre, când fotbalul e peste tot și în toate, mai ales în bălăngănata noastră Românie. Care nici ea, biata nu mai știe încotro bate și mai ales cum să bată.

Simboluri ale Brașovului: vânătorii de munte și stadionul de sporturi

Săptămânalul „Ardealul” de luni, 6 august 1934 titra mare, pe deschidere: „Desvelirea bustului regelui Ferdinand și inaugurarea Stadionului Municipal”. Era în a doua zi de luni după consumarea momentului, deci la 8 zile distanță. Pentru că în presa de atunci ar fi fost aproape imposibil ca sărbătoarea din weekend să fie transpusă imediat, în cronicile din prima zi a săptămânii următoare.

Manifestările de la Brașov au demarat la Cazarma vânătorilor de munte. La descoperirea statuii, opera de bronz realizată de Oscar Hann, au participat regele Carol al II-lea, regina Maria, arhiducesa Ileana și arhiducele Anton de Habsburg, plus o întreagă cohortă de oficialități locale, civile și militare.

Publicația amintită relatează despre „slovele regale imortalizate pe acest monument”, care constituiau „tezarul cel mai sfânt” din care s-au creat și dezvoltat virtuțile ostășești ale „dracilor verzi”, cum erau pomeniți mai târziu vânătorii de munte, în cel de-al Doilea Război Mondial, de către inamicii din Armata Roșie:

„Vitejilor din regimentul vânătorilor de munte, urez să-și amintească mereu și să le transmit acelor ce vor veni după ei, că din sânge oțel se face și din oțel șarje, oțel se face și din oțel se făurește mărirea unui popor”.

Mesajul fusese adresat de Regele Ferdinand trupelor de elită ale infanteriei române la Târgu Neamț, la 2 aprilie 1918, în semn de recunoaștere pentru „actele de eroism ale vânătorilor de munte din 1917, de la Coșna și Cireșoaia”.

„Acest monument reprezintă pentru generațiile viitoare, ce vor păși pragul acestei instituții capitolele cele mai importante și decisive din epopeea neamului. Reprezintă întreaga istorie a războiului pentru întregirea neamului. Reprezintă sublimul, în ce privește îndeplinirea datoriei către țară”. Sursa: Ardealul anul VIII nr. 31, director G. I. Gologan.

Mai departe, tot alaiul s-a mutat la noul stadion al orașului, ale cărui lucrări au început un an mai devreme, la scurt timp după dispariția stadionului „Sub Strajă”, de pe amplasamentul unde și în prezent se găsește Parcul Central. Putem afirma că între cele două arene s-a produs, astfel, un simbolic schimb de ștafetă.

Presa interbelică românească și advertorialele de acum

Evenimentului inaugural de la Brașov i-au fost rezervate spații generoase în ziarele epocii. În pagina de sport, Curentul încadra Stadionul municipal „Regele Carol al II-lea” din Brașov la „Mari realizări”. Iar Dimineața, la rubrica „Anchetele noastre” acorda o puternică notă de încredere manifestării: „Cum e gospodărit Brașovul. Realizările climate-sportive”.

Cotidian de specialitate ce sublinia pe prima pagină că „apare la 5 dimineața”, Sportul Zilnic a făcut o prefață pozitivă, cu destul tam-tam: „Brașovul în mare sărbătoare. Cei mai buni atleți din țară vor participa la campionatul național de atletism. Campionatele vor prilejui inaugurarea monumentalului stadion al orașului Regele Carol al II-lea”.

Însă după desfășurarea Naționalelor de atletism (28-29 iulie), publicația a întors foaia într-un mod brutal și a lansat o serie de acuze și nemulțumiri. Sub titlul „Performanțele de la Brașov nu corespund posibilităților atleților români”, autorul Virgil Ioan scria că „stadionul prezintă numeroase lacune de ordin tehnic”, pe când „pista e categoric improprie realizării de performanțe normale”.

Nici mai mult, nici mai puțin, ziaristul afirma că „performanțele nu sunt reale”, amintind de un episod anterior, întâmplat tot la Brașov (1932), însă petrecut pe dispărutul stadion al Vânătorilor de munte de pe Valea Răcădăului: „ Şi atunci s-au obţinut performanţe (multe – nu însă toate) false – însă în bine”. Ce o fi vrut să spună autorul? Numai el a știut.

Dincolo de criticile adresate Ligii Brașov de atletism, în special „președintelui dictator” Gh. Albrich, care trebuia să se ocupe de organizare și arbitraj, condeierul lansa cuvinte dure la adresa noului stadion.

„Cu experienţa mea şi comparativ cu cele văzute în întreaga Europă – pot afirma că actualul stadion municipal din Braşov N-ARE UN AMPLASAMENT FERICIT. Este aşezat într-un loc neferit de curenţi – unde vântul suflă cu tărie din orice direcţie.

PISTA vai ce pistă – este COMPLECTAMENTE IMPRACTICABILĂ PENTRU ATLETISM. Ne surprinde faptul că n-au fost consultaţi câţiva ingineri – specialişti – pentru ca primăria să poată căpăta reţeta necesară. Nu este suficient a se pune cărbune pisat pe jos pentru a avea o pistă.

Pista de la Braşov este asemenea unei urme de nisip. Alergătorul, săritorul sau aruncătorul se afundă în timpul elanului între 5 şi 10 cm. De ce nu s-a cerut reţeta de la O.N.E.F.??

Tribuna, partea exterioară, aşa cum a fost construită ar fi fost admirabilă acum 20 de ani – dar nici de cum astăzi. Şi slavă domnului că material s-a folosit din abundenţă. Partea superioară a tribunei (acoperişul) a fost construită asemenea unui hangar de aviaţie”.

Concluzia de vineri 3 august: „ În sfârşit acest stadion – dacă nu i se va rectifica compoziţia pistei nu va putea fi utilizabil atletismului. Asupra celorlalte nu se mai poate reveni.

În orice caz – gestul Municipiului Braşov – marea sa bunăvoinţă pentru sport – trebuie subliniată şi larg lăudată, iar în viitor cei ce vor mai dori să construiască stadioane pentru atletism – să nu uite să consulte cât mai mulţi specialişti sportivi”.

Așadar, cuvinte frumoase despre municipalitate. Pesemne că tradiționala ospitalitate brașoveană făcea farmece, încă de pe atunci, oricărui ziarist cârcotaș venit din capitală în provincie, la munte. Vorba asta, adaptată prezentului: ce bei, ce mănânci?, ca să fie bine, să nu fie rău.

Critica din Sportul Zilnic a durat doar o săptămână!

Ei bine, la fix o săptămână, minune! Într-un articol de revenire, aceeași „fițuică” de sport își schimbă radical poziția și tonul: Stadionul Municipal „Regele Carol II” poate fi considerat pe drept cuvânt „cel mai complet și bine amenajat stadion din România”. Ba chiar a plusat, scoțând în evidență: „Condițiunile tehnice ireproșabile ale tuturor instalațiilor”.

Dar ce s-o fi întâmplat în pauza de timp? Numai lapte și miere la adresa primarilor orașului. Fără număr!

„ Dr. Cornel Voicu un distins cetăţean al Braşovului, care încă de când era consilier comunal şi-a dat seama că un centru sportiv de importanţa Braşovului, trebue să fie împodobit cu un stadion cât mai măreţ, care să dea posibilitatea atât sportivilor localnici, cât şi a viligiaturiştilor, să practice in condiţi de higienă şi confort, sănătosul cult al educaţiei fizice.

Dr. Filimon Bogdan primul primar din actuala guvernare liberală şi adv. Const. Dumitrescu Pârvu actualul primar reprezintă două nume demne de-a fi citate ca exemplu în istoria sportului românesc, pentru dragostea şi sprijinul nelimitat pe care l-au acordat desăvârşirii construcţiei începută de către predecesorul lor”.

Se vorbește despre o adevărată locație multisport, cu un teren de fotbal cam egal cu cel al O.N.E.F-ului (Oficiul Național de Educaţie Fizică) de la București, cu „ o iarbă de toată frumuseţea” ce „oferă echipelor de foot-ball condiţiuni de higienă, technică de primul rang, pentru desfăşurarea unei întâlniri cât se poate de pretenţioasă”.

Cât ai pocni din degete, tribuna cu 1.500 locuri, construită din beton, nu mai are niciun cusur și le oferă iubitorilor de sport „o priveliște de toată frumusețea”. De acolo privirea spectatorului să lăsa furată de „lanţul Munţilor Carpați – în toată splendoarea lor -, o privelişte deosebit de frumoasă a naturii”.

Alte facilități oferite de Stadionul Municipal: terenuri de tenis și volei de o parte și alta a tribunei, două dormitoare „confortabil mobilate pentru 50 de atleţi, un restaurant permanent şi o infirmerie cu toate cele necesare pentru prim ajutor”, vestiare cu dulăpioare pentru 200 de sportivi, un vestiar separat pentru arbitri cu dușuri și toaletă.

„Stadionul Municipal Regele Carol II, a fost construit după planul stadionului de la Florenţa, identic cu acela de la Lipsea (n.r. – Leipzig). Are în primul rând o frumoasă pistă pentru alergări lungă de 400 m şi lată de 7,50 m pe latura unde se află punctul de plecare şi sosire a diferitelor probe de alergări.

Restul pistei este de o lăţime de 6 m. Trei gropi pentru săriturile cu elan în înălţime, o groapă enormă pentru săritura cu prăjina, săritura în lungime cu elan şi triplu salt completează stadionul.

Pistă pentru luarea elanului la aruncarea suliţei, un frumos loc bătut cu sgură pentru aruncarea greutăţii, pentru aruncarea discului etc. – alcătuiesc împreună cu gazonul de un verde proaspăt cadrul minunat al Câmpului pentru desfăşurarea probelor atletice”.

În continuare, Sportul Zilnic evidențiază: „Instalaţiunile atât de complecte, sunt prevăzute şi cu un material sportiv cum nu mai posedă nici un Stadion din România. Material original finlandez pentru concursuri, material indigen pentru antrenamente, cronometre Omega etc. – sunt accesorii cari nu puteau decât complecta o realizare atât de fericit înfăptuită de nişte buni români”.

Arena brașoveană, mult mai ieftină ca ONEF-ul bucureștean

Nu în ultimul rând, e adus în discuție capitolul financiar, investiția. Atât important și atunci, și acum, în zilele noastre. Din nou Brașovul a întrecut capitala și la bani, și la calitate:

„Dacă ţinem seama că O.N.E.F.-ul a cheltuit numai pentru lucrările de terasament, având mâna de lucru gratuită, suma de lei 12 milioane, suma cheltuită de către municipiul Braşov pentru construirea stadionului pare ridicolă în comparaţie cu cea de mai sus – nici patru milioane de lei. În afară de aceasta Stadionul de la Braşov are şi el un drenaj subteran formidabil. La interval de o jumătate de oră după ploaie se poate juca în condiţii bune orice match de foot-ball”.

Cum articolul din 10 august 1934 nu are niciun autor trecut la final, nu ne rămâne decât să tragem concluzia că advertorialul de azi dintr-acolo își are originile. Mai ales că peste vreo lună și jumătate, în același ziar de sport a apărut încă un articol dedicat Municipalului brașovean: „Activitatea sportivă la municipiul Brașov. Realizări și proiecte de viitor”.

Dacă îl citești cap-coadă e același ca și esență, conținut, însă a fost redactat și prezentat într-un alt „ambalaj” ca text. Din nou, autor necunoscut.

Înființat în 1920 de Pamfil Șeicaru, considerat de mulți ca cel mai mare ziarist român din toate timpurile, ziarul Curentul a scris în termeni laudativi despre arena din inima munților. Șeicaru a rămas celebru în istoria noastră pentru „metoda” de afaceri de presă intitulată de rivalii săi „șantajul și etajul”, pe care o aplica cu succes în interbelic. Arena brașoveană s-a bucurat de cuvinte frumoase, de laudă.

„Frumoasa construcţie denumită «Stadionul municipal Regele Carol al II-lea» corespunde aproape tuturor cerinţelor moderne în acest domeniu.

După cum se vede o operă cu adevărat măreaţă a cărei însemnătate pentru evoluţia sportului românesc U.F.S.R. (n.r. – Uniunea Federațiilor Sportive din România) a înţeles-o, şi din acest motiv a propus pe realizatori pentru decorare.

Frumosul stadion din străvechea cetate a Braşovului nu este numai o realizare de ordin sportiv. Importanţa lui depăşeşte acest domeniu, el înscriindu-se printre marile opere de afirmare ale poporului românesc în faţa celorlalte naţiuni conlocuitoare care vor avea astfel un exemplu viu şi trainic al puterii de realizare a neamului nostru”.

Semnatarul materialului, Aurel Iordăchescu îi dă ca exemplu pe „vrednicii edili români de la Brașov” reprezentanților „tuturor orașelor importante din țară” și încheie articolul printr-un neaoș „Mens sana in corpore sano”, compus sub forma celui mai autentic și puternic mesaj patriotic românesc cu putință:

„Să se ştie, că numai printr-o serioasă pregătire intelectuală şi morală, dublată de un temeinic şi metodic antrenament atletic vom reuşi să ne menţinem şi să ne impunem ca naţiune pe aceste meleaguri. Şi – pentru aceasta – toţi românii adevăraţi nu trebue să precupeţească nici un sacrificiu pentru înfăptuirea şi ducerea la bun sfârşit a operelor în genul celei realizate atât de strălucit de către municipiul Braşov”.

Coordonare și planificare în activitatea sportivă din municipiu

În același stil laudativ, sub semnătura Petcan (posibil corespondent local, după formulările folosite), în Dimineața este descrisă, pe lângă toate informațiile legate de stadion, publicate ca un mic copy-taste în zilele noastre, întreaga activitate sportivă și turistică, de care municipalitatea Brașovului se îngrijea.

În jurul stadionului gravita Secțiunea de educație fizică a municipiului, coordonată de profesorul Iuliu Moldovanu, „al cărui nume prezintă mai mult decât o garanție”. Toate cluburile mari din oraș (A.C.F.R., Braşovia T.M., Astra Sportivă, Ivria etc.) se pregăteau la fotbal și atletism, în anumite zile și la anumite ore „sub supravegherea directă a profesorul I. Moldovanu”.

Grija pentru tinerele talente nu avea cum să lipsească: „Nu a fost neglijată nici creiarea unei pepiniere de viitori atleţi şi footballişti. Zeci de copilaşi între 10-14 ani sunt supuşi aproape zilnic unui program de gimnastică suedeză complectată apoi cu jocuri şi la urmă cu tehnica propriu zisă a foot-ballului. Aceasta este activitatea de curs a secţiunii de educaţie fizică”.

„Oraşul nostru prin aşezarea geografică şi clima lui, poate fi considerat pe drept cuvânt ca cel mai important centru sportiv din ţară. Ca staţiune climaterică, Braşovul şi comunele din apropierea lui, se bucură de o mare afluenţă de vizitatori, cari vin din toate colţurile ţării, să-şi recreeze nervii obosiţi şi să-şi refacă sănătatea în liniştea şi parfumul pădurilor de brad.

Dar dacă pentru Braşovul sportiv, cât şi pentru acela climateric, nu s-a putut realiza până acuma prea mult – ca Organizare de confort – apoi în ultimul timp atenţia care se dă acestui lucru este demnă de relevat şl se poate spune fără a exagera, că Braşovul va deveni în scurt timp, cel mal bine organizat centru climateric şi sportiv din ţară”. Sursa: Dimineața, duminică 30 septembrie.

Sportul și turismul, viligiaturismul cum deseori era numit în perioada interbelică, au funcționat foarte bine împreună de când lumea și pământul. Iar reprezentanții municipalității acordau o atenție deosebită oaspeților care ajungeau în zonă.

Așa a apărut pe strada Postăvarului corpul de clădire cu destinație turistică:

„Amenajarea acestui hotel se face in clădirea Coroana Veche din centrul oraşului, care este proprietatea primăriei. Capacitatea acestui hotel va fi de 80 paturi. Orice turist legitimat sau orice membru al unei asociaţiuni sportive din România, va putea obţine adăpost în acest hotel, în condiţii de confort modern, în schimbul unei sume de 40 lei pentru 24 ore. Un astfel de hotel nu există în nici un oraş din România”.

Tot acolo a fost dat în folosință, ulterior, „un restaurant de primul rang cu preţuri fixate de către comisia climatică la dispoziţia, atât a turiştilor, cât şi a localnicilor”.

Comisia climatică organiza și verifica activitatea turistică

Coordonarea turistică în municipiu cădea în sarcina respectivei Comisii climatice, al cărui birou se afla la parter, în aceeași clădire. Un fel de punct de informare turistică de acum, însă cu o gamă mult mai largă de servicii în interbelic:

„În acest birou toţi turiștii, viligiaturiştii şi oricine doreşte vor putea obţine toate informaţiunile în legătură cu oraşul Braşov şi împrejurimi. Nu vor lipsi din acest birou toate datele în legătură cu excursiile cari se pot întreprinde în împrejurimi. Deasemenea tot aci se va putea procura şi viza biletelor de cale ferată”.

Pentru a înlătura definitiv specula, comisia era un intermediar oficial între oaspeții noștri și proprietarii localnici care le ofereau locuri de cazare. Astfel, a fost conceput și stabilit un „regulament interior de funcționare”, prin care gazdele erau obligate să anunțe, cu cel puțin o lună înaintea deschiderii fiecărui sezon, „locuința mobilată” pe care vroiau s-o închirieze, „arătând în același timp şi preţul”. Se preciza: „ În felul acesta biroul comisiei climatice va avea cu cel puţin o lună înaintea fiecărui sezon o statistică a locuinţelor mobilate de inchiriat, pe fiecare cartier”.

Pentru atragerea turiștilor se organizau cursuri de schi

Ca tacâmul să fie complet, Secțiunea de educație fizică și Comisia climatică colaborau în vederea organizării cursurilor de schi pentru viligiaturişti:

„Se vor organiza la iarnă aci, cele mai importante cursuri de sky din ţară sub conducerea directă a profesorului I. Moldovanu şi în condiţii cât se poate de avantajoase. Condiţiile de participare la aceste cursuri vor fi cuprinse într-o broşură la care se lucrează în momentul de faţă şi în același timp vor fi anunţate la scurte intervale, atât în ziare cât şi la radio.

Odată realizate toate aceste proiecte, oraşul nostru îşi va întări caracterul de oraş sportiv şi climateric, într-o măsură care va avea ca o urmare firească, atragerea a cât mai mulţi vizitatori”.

Pentru a întregi prezentarea întâmplărilor de atunci, din 28-29 iulie 1934, ne oprim la Campionatele Naționale.

„Stadionul Municipal corespunde în totul cerințelor moderne, dispunând pe lângă un teren corespunzător tuturor sportivilor și de locuri de dormit pentru 80 de atleți, de vestiar, reflector, microfon, precum și de tot materialul sportive necesar.

Peste 1.500 de atleți au defilat în fața M.S. Regelui, ovaționați îndelung de numerosul public din tribună”. Sursa: Ardealul, 6 august 1934.

Crum Bondoc Ionescu – cetățean de onoare al Brașovului

Printre vedetele campionatelor s-au numărat, firesc și atleții Brașovului. Pentru că la poalele Tîmpei „sportul regină” avea o însemnătate aparte: ca istoric, ca practicanți, ca rezultate. Nu greșim, deloc, atunci când afirmăm că era perioada de glorie a atletismului brașovean.

Din săptămânalul Ardealul: „Săritura în lungime a fost câștigată de tânărul comingman Ionescu Crum (Astra Brașov) cu 6 m 61 cm”. Următorul, pe locul secund, un alt brașovean: Schmidt (6,32 m), de la Olympia K.T.V. Conform aceleiași surse, sportivul Astrei a ieșit al 2-lea la 100 m plat (11,5 secunde), iar la triplu salt a ocupat ultima treaptă pe podium (12,32 m).

Este vorba de Crum Bondoc Ionescu, un atlet nepereche, primul român care a reușit o săritură peste 7 metri în groapa cu nisip. O stradă din municipiu, în zona Brașov Business Park, îi poartă numele. De asemenea, a fost declarat Cetățean de onoare al orașului (post mortem).

„La concursurile interșcolare desfășurate în 1934 pe Câmpia Libertății, participă alături de alți 18 elevi șaguniști la întrecerile atletice. Deși era elev în clasa a VI-a, nu numai că cucerește primul loc atât la alergări, cât și la aruncarea discului și greutății, săritura în înălțime, dar stabilește un nou record național la săritura în lungime cu 7,03 metri. După numai câteva zile, realizează un nou record cu 7,08 metri.

Anul 1936 este cel mai prolific, stabilind la Predeal un nou record cu 7,15 metri, ce-i conferă pașaportul pentru Jocurile Olimpice de la Berlin, desfășurate în același an, pentru ca la Atena să cucerească titlul balcanic la săritura în lungime cu 6,82 metri, cucerind și Cupa, înmânată de Regele George al Greciei”. Sursa: Sportul brașovean pe spirala timpului, autori Alexandru Dincă și Dumitru Furnică, 2003.

Regele l-a premiat pe maratonistul brașovean Ludovic Gall

„Proba marathonului național pe distanță de 42 km și a cărei plecare a fost dată la ora 2:30 a fost câștigată de foarte departe de campionul balcanic și român Gall (I.A.R. Brașov) în 3 ore 8 minute și 40 secunde. Campionul Gall a sosit primul pe stadion într-o stare fizică excelentă și fără a da vreun semn de oboseală. Gall a fost prezentat M.S. Regelui care l-a felicitat călduros pentru frumoasa performanță realizată”, reținem din cronica reuniunii atletice.

Atenție, Ludovic Gall a fost unul din marii campioni ai Brașovului, sigur vom reveni cu alte articole despre el, care în 1935, deci după un an de la inaugurarea stadionului, a devenit primul atlet din România care a cucerit Marele premiu naţional pentru sport, fiind de 3 ori campion balcanic şi de 3 ori campion naţional la maraton. Alături de Crum Bondoc Ionescu a reprezentat România la Berlin în 1936.

Alți atleți din Brașov remarcați la CN 1934

Constantin „Costi” Herold reprezintă un alt nume greu în istoria sportului românesc. Un polisportiv desăvârșit, cu 14 discipline practicate în competiții oficiale, mulți îl știu din baschet, ca jucător și antrenor la Steaua. Însă el a fost un atlet valoros, campion şi recordmen naţional la decatlon şi 110 m garduri și component al lotului național.

Avea origini din Brașov, tatăl său, Iosif fiind născut pe meleagurile noastre, în vremurile Imperiului Austro-Ungar.

La naționalele de inaugurare a stadionului a concurat pentru Astra Brașov. La aruncarea discului a luat bronzul (36,70 m), iar la 110 garduri a câștigat argintul (17,80 sec), la fel ca și la săritura în înălțime (1,65 m).

Înființată în anul 1919 și având o puternică secție de atletism, Asociația Sportivă „Olympia KTV” s-a remarcat la naționalele de atunci prin Csegeszi (învingător la 110 metri garduri), Brendorfer (locul 3 la 1.500 metri), Csegy (locul 2 la săritura cu prăjina), Csailner (locul 2 la 400 metri).

Premii speciale și medalii confecționate special în Italia

În clasamentul pe cluburi participante, „clasificarea pentru cupa Primăriei Brașov a fost câștigată de Clubul Atletic Cluj cu 26 puncte, 2. Stadiul Român și 3. Viforul Dacia”.

Discobolul Petre Havaleț a primit cupa Prefecturii Brașov pentru „performanța cea mai bună reușită în concurs”.

„Noile premii constând în medalii bătute special de Federația de atletism în Italia au produs o bună impresie printre concurenți”, este finalul nobilei povestiri atletice din mijlocul verii anului 1934.

Acestea fiind scrise, aici punem punct, deocamdată, incursiunii noastre în timp, demarată în anii interbelici, când a fost inaugurat Stadionul Municipal „Regele Carol II”. Este doar un prim episod din istoria arenei denumită oficial „Tineretului – Silviu Ploeșteanu”, cea care a suferit vreo două modernizări în timp, prin anii 1960-1970 și după 2000, iar din care acum a rămas doar zidurile și amintirile. Momentan! Pentru că povestea stadionului nostru continuă.