Un scriitor de fantasy brașovean nedrept ignorat de critică: profesorul Vasile Oltean

Deși nu este neapărat un hub al literaturii science fiction & fantasy, Brașovul are totuși o comunitate consistentă de fani ai acestui gen literar. Pe lângă câțiva autori consacrați național precum Rodica Bretin sau Alexandru Lamba, avem și o revistă de gen – Galaxia42, precum și un festival dedicat acestui fenomen.

Cu toate acestea comunitatea refuză cu obstinație de ani buni să-l recunoască pe unul din cei mai buni reprezentanți ai genului fantasy, nu doar în literatură ci și în viața cotidiană, în media și aproape peste tot. Acest om este profesorul Vasile Oltean, filolog, teolog, muzeograf, membru fondator și vicepreședinte al Despărțământului ASTRA Brașov, fost director al muzeului „Prima Școală Românească” și chiar și cetățean de onoare al Brașovului.

Cum sunt un tip pasionat de istorie și science-fiction mi-e aproape imposibil să nu mă împiedic în tipul desfășurării hobby-urilor mele de profesorul Oltean. Ultima chestie pe care am auzit-o de la el, prin intermediul mass-media e că în Brașov se află o troiță de lemn veche de aproape 7 secole, păstrată intactă, zisă Crucea de la Cutun. Conform ziarului Monitorul Expres, troița ar avea 734 de ani.

Expertiză…

Vasile Oltean arată, în cartea „Troiţele Şcheiului“, că troiţa a trecut prin secole fără nicio măsură de conservare. Dimpotrivă, răuvoitorii au distrus-o şi numai lemnul de esenţă tare a ajutat-o să supravieţuiască. Abia în 1984, troiţa a fost salvată. Și i-a fost găsit adăpost în care să poată fi păstrată în bune condiţii şi cinstită cum se cuvine. (MEx – 11 aprilie 2024).

Bine, această informație, prezentă acum și în redutabila Wikipedia a fost contestată oarecum de câțiva oameni din oraș. Wikipedia îl citează tot pe profesorul Oltean în privința originalității.

„Expertiza a confirmat o vechime a lemnului de peste şase secole“, spune el. Ce nu spune Vasile Oltean în toate site-urile și ziarele care-l citează este cine a făcut acea expertiză, ce fel de expertiză a fost și unde. Când zici „expertiză” în domeniul ăsta spui dendrocronologie sau radiocarbon. Stejarul nu rezistă afară 7 secole, dar avem elemente de stejar în biserici românești vechi. Cel mai vechi ar fi pe la Putna, unde chiar există o expertiză pe acest subiect. Ba chiar două.

Prima datare majoră a fost în perioada 2002–2003: Arhitectul român Alexandru Baboș a prelevat 16 probe în noiembrie 2002. Acestea au fost analizate în 2003 de specialistul suedez Hans Linderson la Laboratorul de dendrocronologie din Lund (Suedia). Pentru cine are chef să verifice, raportul se numește Dendrokronologisk analys av den gamla träklosterkyrkan i Putna (Raport nr. 2003:6).

Cercetări ulterioare (în special în jurul anului 2021) au fost făcute de Laboratorul de Biometrie Forestieră al Facultății de Silvicultură, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, coordonat de dr. ing. Cătălin Roibu. Acesta a confirmat și rafinat datările anterioare, folosind serii de referință construite din stejar viu + probe din alte biserici vechi și situri arheologice (ex. Frumoasa, Tazlău, Bârnova din Neamț).

Am tot căutat și n-am găsit referințe similare pentru crucea noastră.

Un pumn de sare

Când eram mic și lucram și eu prin presa brașoveană am fost avertizat să iau cam orice declară Vasile Oltean cu un gram de sare. Erau alte vremuri atunci și profesorul era mai modest în declarații. În zilele noastre cred că trebuie luat un pumn de sare direct.

A început timid, cu niște documente ascunse în turla bisericii sf. Nicolae, aia din Piața Unirii. Pentru început, lejer, a explicat ce e cu globul aurit de pe turlă, care ar conține un document secret și de mare importanță. Prin 2015 ziarul Adevărul ni-l citează pe dl. Oltean care explică ce este acolo:

Acestea ar fi fost scris în 1742 de Radu Tempea, cronicarul care a scris istoria bisericii. În afară de autori nimeni nu a ştiut ce conţine documentul timp de două secole. El a fost scos la lumină doar de două ori. Odată în 1887 când muncitorii au ajuns în turn şi au deschis globul şi odată în 1946 când biserica a fost din nou renovată. Atunci preotul Candid Muşlea a redactat şi un process verbal despre conţinutul documentului, dar copiile au fost ascunde de teama regimului comunist.

Vasile Oltean zice că l-a văzut cu ochii lui, dar cumva nu poate să-l facă public.

„S-ar putea spune că acest glob este un fel de capsulă a Timpului, pus pentru ştiinţa generaţiilor viitoare. Este un fel de legământ ca nici un om de rând să nu pună mâna pe el şi nici măcar orice faţă bisericească. Oamenii bisericii îl pot atinge doar cu aprobarea ierarhului, iar cel care descoperă conţinutul documentului trebuie să anunţe imediat superiorul bisericesc“.

Practic, exact ca-n scrierile lui Dan Brown, cu conspirații ale catolicilor, are și BOR în Schei un document secret pe care nu pot să-l vadă decât inițiații.

De ce este atât de important?

„Profesorul Vasile Olteanu care a văzut copiile spune că acestea sunt o mărturie despre cultura locuitorilor din cartierul braşovean Schei (pe care el, ca venetic, insistă să-l numească Schei – n.mea). Practic hrisovul vorbeşte despre cum s-au chinuit românii şi saşii să îşi păstreze identitatea naţională. Documentul spune despre saşi că erau un popor inteligent şi foarte disciplinat şi că maghiarii vroiau să îi asuprească. Se mai menţionează şi sprijinul acordat de către biserică şcolilor româneşti ale vremii. „Politiceşte, avem drepturi naţionale pe hârtie, dară în faptă, stăpânitorii, adecă maghiarii, nu ne lasă să le folosim, fiindcă tendinţa lor este de a maghiariza toate popoarele din ţară“, se menţionează în procesul verbal al documentului secret. Aceste hrisoave erau ascunse de frică. Dacă s-ar fi aflat conţinutul lor, preoţii români ar fi fost ucişi.”

Bine, articolul din Adevărul este o copie după o copie după o copie dintr-un articol mai vechi care a apărut cam prin 2012. De ce este important acest an? Pentru că pe-atunci era la modă sfârșitul lumii prevăzut de calendarul mayaș (care poate a avut loc, n-avem de unde să știm). Iar poveștile lui Vasile Oltean din Biserica Sf. Nicolae nu puteau sta mai prejos.

Tot la Biserica Sfântul Nicolae există şi o frescă despre care se spune că vesteşte apocalipsa. Potrivit interpretărilor, „Roata Lumii“ arată că Apocalipsa ar fi vestită de inversarea polilor magnetici ai Pământului.

Printre oamenii care interpretează asta se numără și prof. dr. Liviu Pandele. Dr. vine de la faptul că e doctor în istorie. Articolul se încheie cu „Şi Mihai Eminescu a fost impresionat de biserică şi chiar i-a dedicat o poezie”. Ca tip care a lucrat la o reeditare a poeziilor lui Eminescu am fost un pic surprins, pentru că n-am găsit-o nicăieri. Dar e posibil să fie ascunsă undeva, poate chiar în turlă.

Comoara din pod

Prin 2019 Vasile Oltean acorda un interviu pentru Evenimentul Zilei unde menționa alte minunății aflate în biserică. Aparent „din 1949, când Ana Pauker, o spioană a rușilor, a ajuns în Guvernul României și a dat un decret prin care Armata Română trebuia să ardă în fiecare lună 40 de metri liniari de arhivă bisericească”. Trecem peste partea în care istoricul Vasile nu știe că Ana Pauker a ajuns în guvern în 1947, dată importantă că astfel a devenit prima femeie ministru de externe din lume și ne concentrăm pe decretul ăla. Pe care nu-l găsesc pentru că, probabil, spioana a mai dat un decret prin care să ardă orice urmă a acestui decret.

În fine, comuniștii chiar au făcut ceva epurări și confiscări în biserici și, aparent, în această perioadă preotul de la Biserica Sf. Niculae a ascuns niște cărți și documente vechi în pod.

„Abia în 1967, un epitrop s-a urcat în pod să ia o scândură, a tras de ea, s-a dărâmat acea ușiță și a descoperit că erau 6.000 de cărți și 30.000 de documente. Când le-am luat de acolo, le-am așezat în 15 camere pline. Mai am 3 încăperi necercetate, deci 12 le-am terminat”, a declarat Vasile Oltean.

N-ai cum să nu admiri pofta de lectură a profesorului, care practic pentru a obține această performanță ar trebui să citească în chirilică cam 22 de ore pe zi din 2000 încoace. Și, cu toate astea, încă și-a mai făcut timp și să scrie câteva cărți.

„Am scris până acum 43 de cărți, ultimele două le-am lansat săptămâna trecută, la Covasna. E vorba despre o monografie a Diaconului Coresi – singura de pe piață, dar și o monografie a lui Mihai Viteazul – cea mai veche monografie din lume – din 1603, scrisă la Nurnberg, Germania.

Să reținem partea cu monografia lui Mihai Vitezu, că vom reveni la ea. Printre documentele descoperite în podul bisericii se numără „manualul din secolul XI, un text precoresian, un text din 1495 în limba română, înainte de scrisoarea lui Neacșu. Am găsit și prima Biblie a rușilor, am găsit prima carte slavă din lume – Cracovia, 1491, am găsit manuscrisul pe piele de ied nenăscut, cu foițe de aur de la Lăpușneanu – Codex Aureus, toate cărțile școlii ardelene, am toate Bibliile românești. Biblia lui Șerban Cantacuzino – 1688, Biblia de la Blaj – 1797, Biblia de la Buzău – 1856, Biblia de la Paris, a lui Ion Heliade Rădulescu – 1858… Acum am găsit, de curând, o Biblie tipărită la Petersburg de ruși, în limba română – 1818”.

Având în vedere aceste comori, unele unice în lume, te-ai întreba de ce nu dau buzna istoricii în Muzeul Primei Școli Românești pentru ca împreună cu Vasile Oltean, acest Zahi Hawass al Scheiului?

Pentru că s-au uitat și nu prea a ieșit ce trebuie.

Îl știu pe Mihai Viteazu mai bine ca pe tatăl meu

În interviul din EvZ Vasile Oltean se mândrește cu monografia lui Mihai Viteazu. Zice că are 1.000 de pagini și că „am satisfacția că-l cunosc pe Mihai Viteazul poate mai bine ca pe tatăl meu”. Cartea a fost, conform propriilor declarații, un mare succes la public.

Este bilingvă, în română și germană. S-a vândut ca pâinea caldă. Preoții din Germania au cumpărat-o foarte mult. M-am trezit cu un puhoi de preoți din Germania. S-a vândut de-a trăznit, deși era 100 de lei exemplarul.

Cumva, în același articol de pe Biz Brașov, două reclame mai jos, Vasile explică cum nu mai poate să publice cărți în continuare (cifra dată de data asta e de 23 de cărți) pentru că nu are resursele financiare și pentru că i-a interzis nevasta.

Am să trag concluzia, evidentă, că nevasta i-a confiscat toți banii obținuți de vânzarea enormă pe care a făcut-o pe monografia lui Mihai Viteazu. Povestea apare cu ocazia lansării filmului „Mihai Viteazu – Prințul intrat în legenda Europei” unde apare și Vasile Oltean. Filmul e un fel de docudramă din ce mi-am dat seama. Dacă n-ai auzit până acum de el, iată de ce.

Pe lângă aportul legendarei Maia Morgenstern, care n-a mai jucat bine într-un film de pe la Balanța lui Ciulei încoace, avem un Mihai Viteazu cu plete. Ai fi zis că dacă au istoric care-l cunoaște atât de bine pe Mihai Viteazu acesta le-ar fi explicat că omul se confrunta, pe lângă otomani și austro-ungari și cu o chelie prematură. Avem imagini oficiale pe tema asta.

Cu monografia însă, altele sunt probleme mai serioase. Radu Oltean, grafician cunoscut care a lucrat cu niște istorici reali pe subiecte istorice ne povestește următoarele.

„Cea mai gogonată poveste s-a petrecut după ce omul a descoperit în colecția Bisericii Sf. Nicolae o carte tipărită în 1603 la Nürnberg.

În realitate Cronica de la Nürnberg e cunoscută tuturor istoricilor români. Pasajele privitoare la Mihai Viteazul și la evenimentele în care a fost implicat – au fost editate şi traduse în limba română, în urmă cu 36 de ani. Ele se regăsesc în volumul editat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului şi Biblioteca Centrală de Stat, Mihai Viteazul în conştiinţa europeană, vol. II. Cronicari şi istorici străini. Secolele XVI-XVIII. Texte alese, Bucureşti, 1983, p. 44-69.

Apoi figura lui Mihai Viteazul este, în contextul lucrarii, puțin vizibilă. Autorul cronicii trateaza mai bine de 200 de ani de istorie a luptelor cu turcii. Mihai Viteazul e un personaj secundar în carte. Unul printre mulți alții. Lucrarea nu a stârnit foarte mult interesul istoricilor români deoarece este o compilație din alte lucrări, fiind astfel un izvor secundar. Istoricii au preferat să se aplece asupra izvoarelor primare. Practic tot ce declară părintele Oltean e impostură și ingnoranță. Cum poți spune: „O cronică germană a lui Mihai Viteazul, necunoscută până acum în România”? Nu este nici a lui Mihai Viteazul și nici necunoscută. Din sutele de pagini ale lucrării, Mihai Viteazul abia este pomenit în câteva, ca participant la Războiul cel Lung.

Lucrarea nu este nici o mare raritate, mai multe exemplare originale găsindu-se în bibliotecile din România. Pe plan internațional, se găsesc numeroase exemplare (în biblioteci sau chiar pe piața de carte veche). Câteva biblioteci oferă gratis, online, pdf-ul originalului scanat pagină cu pagină. În urmă cu câțiva ani, o editură germană a publicat cartea în facsimil, în ediție de lux. Deci nici vorbă de „prima cronică scrisă despre domnitorul român al Unirii” sau „cea mai veche monografie a lui Mihai Viteazul din lume”.

Dar astea sunt doar chestiunile care au legătură cu afirmațiile lui Vasile Oltean despre carte. Mai sunt și altele.

După ce pr. Oltean s-a plâns în presă că – „România nu găsește 16.000 de lei pentru a tipări o carte excepțională: Cronica necunoscută a lui Mihai Viteazul” cumva, s-au găsit niște mii de euro care au dus publicarea unei ediţii „neştiinţifice, plină de stângăcii şi amatorisme, cuprinzând o traducere greoaie, cu destule carenţe şi o ediţie facsimilată mai mult decât îndoielnică. (…) Fără să fie o ediţie ştiinţifică pentru specialişti sau o lectură uşoară pentru pasionaţii de istorie, publicarea lucrării de faţă a transformat o cantitate imensă de hârtie în simplă maculatură.” (Liviu Câmpeanu)

Fiindcă cartea editată de preotul din Scheii Brașovului este un monument de incompetență din toate punctele de vedere. Medievistul sibian Liviu Cîmpeanu, care a făcut cărții o recenzie dură (publicată în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, 2019) adună câteva din nenumărate gafe și greșeli. Nu voi relua decât câteva din observațiile adunate de dl. Cîmpeanu. Astfel aflăm că e vorba de o cronică „în limba germană gotică”. Editorii fiind atât de inculți încât confundă fontul de literă folosit (gotic) cu limba. „Dialectul în care a fost scris textul este Frühneuhochdeutsch, folosit în spaţiul german la vorbit şi scris, între 1350-1650.” (Liviu Cîmpeanu). Limba gotică nu mai era vorbită de pe mai bine de 1.000 de ani.

Traducerile prof. Hans Butmăloiu sunt deseori incoerente. Liviu Cîmpeanu, bun cunoscător al germanei medievale dând câteva exemple. „Traducere Butmăloiu: „Însă după ce Împăratul tucesc Solyman voievodului alungat se învoi ca cu ajutor să se înfăţişeze, voievodul atât de îndelung şi mult mişcă pe Solyman, încât cu război se hotărî personal să-l investească înapoi” (p. 48).

Traducerea pasajului de mai sus este însă următoarea: „Dar după ce împăratul turcesc Suleyman i-a promis voievodului alungat [Ioan Zapolya] să-i acorde ajutor, voievodul a stăruit atâta timp pe lângă Suleyman, până când acesta s-a decis să-l investească şi să-l reinstaureze în domnie personal, cu puterea oştii” (traducere Liviu Cîmpeanu).”

Autorii au lipsuri istorice grave, confundând cele trei Cetăți Albe din Europa Centrală și de est: Griechisch Weissenburg (=Nandorfehérvár=Belgrad/Cetatea Albă Grecească adică ortodoxă) și Stulweissenburg (=Székesfehérvár=Alba Regală/Cetatea Albă de Scaun) imaginându-și în ambele situații că e vorba de Alba Iulia (=Gyulafehérvár = Bălgrad/ Cetatea Albă a lui Gyula).

După care are mai multe cuvinte dure prin care sugerează că Vasile Oltean nu prea e băgat în seamă de istorici reali pentru că este un diletant.

Dar nu trebuie să renunțăm la el

Nu vrei să fii popă și să citești din când în când, chiar și prin Basilica, publicația oficială, cum cea mai mișto biserică din România e aia în care slujea Vasile Oltean și că a găsit cruci de lemn mai vechi decât Putna. Oricând de creștin ai fi, tot te roade un pic invidia. Și chiar dacă ești mediu creștin, vei avea oarecare probleme. Ultima oară când am intrat în biserica aia era o cucoană ce se ocupa de treabă acolo pe care am întrebat-o de pangar și a fost teribil revoltată că am folosit cuvântul ăsta. Cu greu s-a abținut să-mi spună „Ce căcat e aia?” și după ce i-am explicat s-a și uitat urât la mine explicând că n-a auzit în viața ei așa ceva. Era cucoana care vindea lumânările pe masă.

Știu că în presă nu se mai practică verificarea informației, e și greu, că ai de copiat 10 articole pe zi de pe internet și nu e timp. Dar, totuși, cu un pic de efort l-am putea introduce pe dl. Vasile Oltean la categoria „scriitori de fantasy” în loc de istorici și astfel întreaga comunitate de SF&F brașoveană s-ar putea îmbunătăți cu unul din cei mai prolifici autori.

Plus, în felul ăsta am evita să ne împiedicăm la tot pasul de istoriile lui Vasile Oltean prezentate ca fapte reale, pentru că evident nu prea sunt. Și încurcă pe ăia care vor să afle detalii interesante despre Brașov.

Cât despre porunca „să nu fabulezi aiurea” aia e, cum se zice, interpretabilă iar regula de bază e „faci ce zice popa, nu ce face popa”.